Ce este zona Zoster? Zona Zoster reprezintă o infecție virală manifestată la nivelul pielii sub formă de vezicule de tip herpetiform grupate pe o zonă eritematoasă. Ea este produsă de reactivarea virusului varicelo-zosterian, același care este responsabil de patologia cunoscută sub denumirea de varicelă. Atunci când venim pentru prima oară în viață în contact cu acest virus și ne infectăm cu el (de obicei în copilărie) boala care rezultă este varicela. Varicela se vindecă, dar virusul ce a provocat-o rămâne cantonat în ganglionii senzitivi de pe traseul nervilor pentru tot restul vieții. Atât timp cât imunitatea noastră este bună, acest virus cantonat acolo nu se manifestă, el rămânând în stare latentă. În momentul în care prezentăm o scădere a apărării imune (datorită înaintării în vârstă, a unor boli, a unor perioade stresante, a administrării anumitor tratamente etc.) virusul se reactivează și de regulă se manifestă prin leziunile descrise mai sus, apărute pe traseul nervului în al cărui ganglion senzitiv fusese cantonat. Rareori, când deficitul de imunitate chiar e marcat, ea se poate chiar extinde la mai multe traiecte nervoase sau chiar organe interne. Care sunt factorii de risc pentru dezvoltarea zonei zoster? Factorii de risc pentru apariția zonei zoster sunt legați de avansarea în vârstă (apărarea imună slăbește cu vârsta) și cu diverse boli sau tratamente ce afectează imunitatea: HIV/SIDA, cancere, tratament cu medicație imunosupresoare, corticoterapie, chimioterapie, radioterapie. Alți factori care pot favoriza apariția zonei zoster sunt stresul sau alte infecții virale sau bacteriene ce debilitează organismul. Cât este de contagioasă zona zoster? Zona zoster este  contagioasă în etapa în care apar veziculele ( ce conțin virusul varicelo-zosterian). De reținut că, spre deosebire de varicelă, virusul conținut în veziculele de la nivelul leziunilor din zona zoster nu se transmite prin aer, ci prin atingere, dacă persoana care vine în contact cu leziunile bolnavului nu este imunizată deja natural (adică a făcut varicela) sau prin vaccinare. Cei neimunizați care se infectează cu virusul varicelo-zosterian de la un bolnav de zona zoster vor face varicelă, nu zona zoster! Cei mai expuși la riscul de a se îmbolnăvi sunt gravidele, copiii mici, cei imunodeprimați. Zona zoster își pierde contagiozitatea când veziculele au făcut cruste. Zona zoster semne și simptome Zona zoster este reprezentată de o erupție de vezicule pline de lichid, grupate pe un fond eritematos într-o anumită zonă limitată de pe suprafața pielii, respectând traiectul unui nerv (cel mai adesea la nivelul capului sau al trunchiului, nefiind însă excluși nici alți nervi cu componentă senzitivă. Erupția este precedată cu câteva zile de senzații neplăcute (amorțeală, arsură, furnicături sau chiar durere) la nivelul regiunii pe care apar ulterior veziculele. Zona zoster, de regula, dispare in decurs de 2-4 săptămâni  si cei mai mulți  dintre pacienții  tineri si sănătoși se recuperează  complet, veziculele fiind inițial înlocuite de cruste ce apoi dispar nelăsînd de regulă cicatrici cutanate. Rareori, în cazul în care pacientul este imunodeprimat, leziunile se pot extinde și la alte regiuni de piele sau chiar extinde la diverse organe provocând simptome în funcție de afectare. Cele mai frecvente complicații ale zonei Zoster: Leziunile provocate de virus la nivelul pielii se pot suprainfecta cu bacterii. Pot apărea celulite, ulcerații și chiar necroze în lipsa unui tratament adecvat. Dacă leziunile sunt localizate în teritoriul nervului oftalmic ochiul     respectiv poate prezenta diverse tipuri de afectare (keratite, uveite, corioretinite, oftalmoplegie, tulburări de vedere etc.). O altă complicație a afectării nervilor cranieni de către această patologie este sindromul Ramsey-Hunt (pareză facială periferică, diminuare auz, amețeli, tinitus=zgomote în urechi). Foarte important de menționat este că una dintre complicațiile redutabile ale acestei patologii este nevralgia post-zosteriană (definită prin faptul că la peste 4 săptămâni de la vindecarea leziunilor cutanate persistă durere în teritoriul nervului afectat, pe regiunea afectată anterior de zona zoster). Cele mai frecvente complicații ale zonei Zoster: 7% dintre pacienții cu zona zoster vor prezenta durere de tip neuropat chiar și la 1 an după boală. Chiar dacă mecanismul prin care nervul a fost lezat e comun (leziuni fiind provocată de infecția virală) durerile post-zona zoster pot avea diverse caracteristici, putându-se manifesta ca senzație dureroasă apărută spontan, în absența atingerii de un obiect sau ca o senzație anormală, de durere, provocată de un stimul în mod normal nedureros. Pacienții descriu adesea durerea ca pe o senzație de arsură accentuată de atingere, localizată în teritoriul inervat de nervul afectat. Adesea pacienții afirmă că au dificultăți în a suporta atingerea hainelor în cazul nevralgiei post-zosteriene cu localizare pe torace. Rareori, în cazuri în care pacienții sunt afectați semnificativ de imunodepresie, zona zoster se poate extinde la nivelul mai multor nervi și chiar generaliza putând genera tot felul de complicații care pun viața pacientului în pericol (encefalită, meningită, mielită etc.). Diagnostic zona zoster Zona zoster este dificil de diagnosticat înaintea a fi prezente veziculele, dar odată ce acestea apar diagnosticul se pune ușor, doar prin examinare clinică, datorită caracteristicilor acestei boli: vezicule mici, pline cu lichid, aflate unilateral la nivelul corpului, localizate la nivelul unui dermatom (o porțiune de piele “în bandă”), eventual precedate de durere. Când diagnosticul este incert (mai ales la pacienții imunocompromiși) se poate recurge la teste de laborator: -se poate face un test PCR folosind ca probă lichidul conținut în vezicule pentru a identifica ADN-ul viral conținut în ele; -se pot realiza culturi virale din probe prelevate de la nivelul leziunilor (metodă dificil de efectuat, utilizată doar în laboratoarele performante sau în cercetare); -testul Tzanck ce presupune realizarea unui frotiu din probe obținute de la nivelul leziunilor și examinarea sa la microscop, o metodă simplă,  ieftină dar nu foarte precisă deoarece depinde foarte mult de experiența medicului de laborator; -dozarea anticorpilor specifici virusului varicelo-zosterian (în cazul în care pacientul a avut în trecut varicelă dar în prezent nu are zona zoster doar anticorpii de tip IgG vor fi prezenți, iar în situația în care leziunile sunt datorate zonei zoster vor apărea și anticorpi de tip IgM pe lângă cei IgG dată fiind reactivarea virusului). Când este recomandat să mergi la medic Recomandăm tuturor celor